Lectii de coreeana                   

South Korea ^^

1. NIVELUL I:

• Alfabetul Coreean:

Alfabetul Hangeul are 19 consoane (14 simple, 5 duble) şi 21 de vocale (11 simple, 10 compuse/ diftongi). Un lucru de reţinut pentru vorbitorii străini este absenţa consoanelor f, v şi a sunetelor θ şi ð (obişnuite în limbile europene) din alfabetul şi vorbirea coreenilor. În majoritatea situaţiilor, locuitorii din peninsulă folosesc litera p(h) în locul literei f pentru a reda cuvintele străine (de exemplu, cuvântul France este pronunţat phransî). În plus, perechile de consoane g şi k, dşi t, r şi l sau p şi b denotă un singur şi acelaşi sunet pentru coreeni, diferenţele de scriere şi confuziile fiind doar rezultatul transcrierii limbii pentru străini.

Vocale
ㅏ (a),ㅑ (ya),ㅓ (ŏ), ㅕ (yŏ), ㅗ (o), ㅛ (yo), ㅜ (u/ oo), ㅠ (yu), ㅡ (ŭ), ㅣ(i),
ㅘ (wa), ㅝ (wŏ), ㅐ (ae), ㅔ (e), ㅚ (oe), ㅟ (wi), ㅢ (ŭi), ㅙ (wae), ㅞ (we),
ㅒ (yae), ㅖ (ye)

Consoane
ㄱ (k), ㄴ (n), ㄷ (t), ㄹ (r), ㅁ (m), ㅂ (p), ㅅ (s), ㅈ (ch/j), ㅊ (ch’ – aspirat),
ㅋ (k’ – aspirat), ㅌ (t’ – aspirat), ㅍ (p’ – aspirat), ㅎ (h), ㄲ (kk – apăsat),
ㄸ (tt – apăsat), ㅃ (pp – apăsat), ㅆ (ss – apăsat), ㅉ (tch – apăsat), ㅇ (- / ng )

Consoane complexe
ㄳ (ks/h), ㄵ (nj), ㄶ (n), ㄺ (lg), ㄻ (lm), ㄼ (lb), ㄽ (ls/h), ㄾ (lt), ㄿ(lp’ – aspirat),ㅀ (l), ㅄ (bs)

Exemple:
부산 Pusan
좋은 choŭn
병원 pyŏngwŏn
서울 Sŏul
고구려 Koguryŏ
백제 Paekche
조선 Chosŏn
 
II. Revised Romanization (Noua Scriere Romanizată), 2000
Noua Scriere Romanizată este sistemul oficial curent de romanizare a limbii în Coreea de Sud. NRC elimină diacriticele în favoarea literelor compuse şi este mai fidel fonologiei coreene. Neajunsul noului sistem este însă limitarea sa la alfabetul englezesc.
NRC a fost dezvoltat de Academia Naţională de Limba Coreeană încă din anul 1995 şi a fost publicat pentru utilizare oficială în 7 iulie, 2000 de către Ministerul Culturii şi Turismului. Actul proclamativ al noului sistem oferă următoarele argumente pentru adoptarea sa:
- este convenabil de folosit în scrierea la calculator, deoarece utilizează numai litere şi simboluri latine;
- promovează o latinizare adecvată de către vorbitorii coreeni nativi printr-o mai bună transcriere a caracteristicilor importante ale limbii;
- reduce confuzia cauzată de omisiunea frecventă a apostrofului şi a diacriticelor;
- aliniază limba coreeană cu standardele de text ASCII, folosite în scrierea domeniilor de Internet.

Vocale
ㅏ (a), ㅓ (eo), ㅗ (o), ㅜ (u/ oo), ㅡ (eu), ㅣ (i), ㅔ (e), ㅐ (ae), ㅚ (oe), ㅟ (wi),
ㅘ (wa), ㅝ (wo), ㅞ (we), ㅙ (wae), ㅢ (ui), ㅑ (ya), ㅕ (yeo), ㅛ (yo), ㅠ (yu),
ㅖ (ye), ㅒ (yae)

Consoane
ㄱ (g, k), ㄴ (n), ㄷ (d, t ), ㄹ (r, l), ㅁ (m), ㅂ (b, p), ㅅ (s), ㅇ (- / ng), ㅈ (j),
ㅊ (ch/t), ㅋ (k), ㅌ (t), ㅍ (p), ㅎ (h / ng), ㄲ (gg, kk), ㄸ (dd, tt), ㅃ (bb, pp),
ㅆ (ss, t), ㅉ (jj)

Consoane complexe
ㄳ (ks/k), ㄵ (nj/n), ㄶ (nh/n), ㄺ (lg/k), ㄻ (lm/m), ㄼ (lb/p), ㄽ (ls/l), ㄾ (lt/l),
ㄿ (lp/p), ㅀ (lh/l), ㅄ (ps/p)

Exemple:
부산 Busan
좋은 choeun
병원 pyeongwon
서울 Seoul
고구려 Goguryeo
백제 Baekje
조선 Joseon
 
4. Ordinea citirii literelor în limba coreeană
Citirea literelor Hangeul se face de la stânga la dreapta şi de sus în jos, iar gruparea lor în blocuri de silabe (numite jamo) urmează ordinea fonetică sunet iniţial-sunet de mijloc-sunet final, astfel:
- silabele cu un sunet de mijloc orizontal sunt scrise în jos – exemplu: 읍 eup (oraş mai mic)
- silabele cu un sunet de mijloc vertical şi un sunet final simplu sunt scrise în direcţia acelor de ceasornic – exemplu: 쌍 ssang (pereche)
- silabele cu un sunet de mijloc grupat schimbă direcţia de citire, deci sus-dreapta-jos – exemplu: 된 doen (a deveni)
- silabele cu un sunet final complex sunt scrise de la stânga la dreapta în partea de jos – exemplu: 밟 balp (a călca)

Vocalele verticale se împreunează întotdeauna numai pe verticală, iar consoanele numai pe orizontală.

Ca regulă, o consoană nu poate apărea fără o vocală în ultima silabă a unui cuvânt. În cazul cuvintelor străine, ca şi japonezii, coreenii adaugă un ㅡ (en: eu, rom: î) după consoană, la finalul cuvântului respectiv: bus devine 버스 (bosî),eight devine 에이드 (eitî), iar juice (terminat în engleză într-un sunet de consoană) devine 주스 (jusî) :)

Organizarea scrisă a cuvântului Hangeul:

În mod normal, blocul de litere corespunzător unei silabe se încadrează într-un pătrat imaginar de aceeaşi mărime şi formă ca în scrierea Hanja (caracterele chinezeşti), prin comprimarea sau extinderea jamo-ului astfel încât acesta să umple capetele pătratului. De aceea, cei care nu sunt familiarizaţi cu alfabetul coreean pot confunda Hangeul cu Hanja sau texte chinezeşti.
La începutul secolului XX, a avut loc o scurtă şi nereuşită încercare de abolire a scrierii în blocuri de silabe şi întinderea literelor din jamo în mod individual pe un rînd, ca în alfabetele europene. De exemplu: ㅎㅏㄴㄱㅡㄹ pentru 한글 (Hangeul). Tipograful şi artistul de avangardă Ahn Sangsu a explorat această variantă de scriere în expoziţia Hangeul Dada, în care a dinamitat tradiţia blocurilor de silabe.
Totuşi, în ciuda deschiderii lor spre modelul european în ceea ce priveşte aranjarea silabelor succesive de la stânga la dreapta în linii orizontale (în loc de coloane verticale), adăugarea spaţiului între cuvinte sau punctuaţia occidentală, coreenii au rezistat categoric împotriva renunţării la blocurile de silabe, în fond, cea mai distinctivă caracteristică a scrierii Hangeul.
 
5. Pronunţia literelor Hangîl în limba română

Traducerile fonetice de mai jos îmi aparţin în totalitate şi se bazează pe experienţa personală din Coreea de Sud şi cursurile de limbă la care am participat acolo. Deşi am încercat să redau cât mai fidel sunetele româneşti asociate literelor Hangeul, nu declar această pronunţie ca singura posibilă. În mod special însă, pentru vorbitorii nativi de limba română, este de remarcat absenţa consoanelor j, ţ şi z, care sunt redate de coreeni prin calc fonetic în ㅈ(dj).
 
Vocale

ㅏ se pronunţă a (ca în cuvintele Ana, care, macara)

ㅓ se pronunţă eo: (aproximativ ca în cuvântul feon)

ㅗ se pronunţă o (ca în cuvintele cor, opac, croială)

ㅜ se pronunţă u (ca în cuvintele unde, curat, mugur)

ㅡ se pronunţă î / â (ca în cuvintele în, mândru, târî)

ㅣ se pronunţă i (ca în cuvintele inel, citi, motiva)

ㅔ se pronunţă e (ca în cuvintele evantai, dulce, prezice)

ㅐ se pronunţă ae (æ) aproximativ ca în cuvintele ceh, chec, paner

ㅑ se pronunţă ia (ca în cuvintele iar, iatac, nuia)

ㅕ se pronunţă ieo: (iö) ca în numele propriu suedez Iörgen

ㅛ se pronunţă io (ca în cuvintele iod, Iordania, chior)

ㅠ se pronunţă iu (ca în cuvintele iunie, chiuli, spaţiu)

ㅖ se pronunţă ie (ca în cuvintele ieri, piept, cuie)

ㅒ se pronunţă iae (iæ) aproximativ ca în cuvântul ied

ㅘ se pronunţă ua (oa) (ca în cuvintele oare, şaua, şcoală)

ㅝ se pronunţă ueo (u:o) (ca în cuvântul englezesc war [uor], război)

ㅢ se pronunţă îi (ca în cuvintele mâine, rămîi)

ㅞ se pronunţă ue (aproximativ, ca în forma verbală să continue)

ㅙ se pronunţă uae (uæ) ca în cuvântul englezesc where [uær:], unde)

ㅚ se pronunţă öe (ue:) ca în cuvântul englezesc way [ue:i], drum)

ㅟ se pronunţă ui: (ca în cuvintele cui, gutui, pui)
 
Consoane

ㄱ se pronunţă k (ca în kaki) la începutul cuvântului şi g (ca în gheată, gard) la
mijlocul sau finalul cuvântului

ㄴ se pronunţă n (ca în cuvintele nou sau nară)

ㄷ se pronunţă t (ca în ton, taină) la începutul cuvântului şi d (ca în domol,
dulce) la mijlocul sau finalul cuvântului

ㄹ se pronunţă l (ca în lac, larg) la începutul cuvântului şi rl (ca în cârlionţ) la
mijlocul sau finalul cuvântului

ㅁ se pronunţă m (ca în cuvintele munte, mare)

ㅂ se pronunţă p (ca în parc, potop) la începutul cuvântului şi b (ca în bun,
bucurie) la mijlocul sau finalul cuvântului

ㅅ se pronunţă s (ca în cuvintele sac, salut) înainte de vocalele simple şi ş (ca în
şapte, şiret, şoim) înainte deㅣ(i) şi de vocalele compuse ㅑ (ia), ㅕ(ieo),
ㅛ (io) şi ㅠ (iu)

ㅇ nu se pronunţă la începutul cuvântului (are valoare zero), dar se rosteşte -ng(ca în crâng, Parâng) la mijlocul sau la finalul cuvântului

ㅈ se pronunţă dj (ca în numele propriu Djuvara) la începutul cuvântului, dji (ca în giumbuşluc) înainte de vocalele compuse ㅑ (ia), ㅕ(ieo), ㅛ (io), ㅠ (iu) şi -t 
(ca în tot, pot) la finalul cuvântului

ㅊ se pronunţă ci: (aspirat) ca în cuvintele ciob, ciudat sau ceară

ㅋ se pronunţă kh (aspirat) – corespondentul românesc este un c aspirat, ca în cuvintele crai, circ

ㅌ se pronunţă th (aspirat) aproximativ ca în cuvintele tac, tobă, taur

ㅍ se pronunţă ph (aspirat) aproximativ ca în cuvintele pai, plantă, pâlnie

ㅎ se pronunţă h (ca în cuvintele har, heliu, hohot)

ㄲ se pronunţă kk (apăsat) ca în cuvintele cocon, cal, curs

ㄸ se pronunţă tt (apăsat) ca în cuvintele tabu, timp, turban

ㅃ se pronunţă pp (apăsat) ca în cuvintele pui, pară, port

ㅆ se pronunţă ş (apăsat) ca în cuvintele şir, şarpe, şuier

ㅉ se pronunţă tdj (apăsat) aproximativ ca în cuvântul gin
 
Consoane complexe

ㅄ se pronunţă –ps (+ vocală în silaba următoare), –p (+ consoană în silaba următoare), –p (daca nu precede altă silabă)

ㄵ se pronunţă –nj (+ vocală în silaba următoare), –n (+ consoană în silaba următoare), –n (daca nu precede altă silabă)

ㄺ se pronunţă –lg (+ vocală în silaba următoare), –l (+ consoană în silaba următoare), –k(daca nu precede altă silabă)

ㄶ se pronunţă –n (+ vocală în silaba următoare), –n (+ consoană în silaba următoare), –n (daca nu precede altă silabă)

ㄳ se pronunţă –gs (+ vocală în silaba următoare), –k (+ consoană în silaba următoare), –k (daca nu precede altă silabă)

ㄻ se pronunţă –rm (+ vocală în silaba următoare), –m (+ consoană în silaba următoare), –m (daca nu precede altă silabă)

ㄼ se pronunţă –rb (+ vocală în silaba următoare), –p (+ consoană în silaba următoare), –p (daca nu precede altă silabă)

ㄽ se pronunţă –rs (+ vocală în silaba următoare), –l (+ consoană în silaba următoare), –l (daca nu precede altă silabă)

ㄾ se pronunţă –rt’ (+ vocală în silaba următoare), –l (+ consoană în silaba următoare), –l (daca nu precede altă silabă)

ㄿ se pronunţă –rp’ (+ vocală în silaba următoare), –p (+ consoană în silaba
următoare), –p (daca nu precede altă silabă)

ㅀ se pronunţă –r (+ vocală în silaba următoare), –l (+ consoană în silaba următoare), –l (daca nu precede altă silabă)
 
6. Excepţii de pronunţie

Se scrie ㄱ + ㅁ, ㄴ, ㄹ (k/g + m, n, r/l), dar se pronunţă n/ng + m, n, r/l
Se scrie ㅂ + ㅁ, ㄴ, ㄹ (p/b + m, n, r/l), dar se pronunţă n/ng + m, n, r/l
Exemplu: 입니다 (scriere: ipnida, pronunţie: imnida)

ㅇ+ silabă -> ㅇ(ng) nu se citeşte
Exemplu: 입니다 (pronunţie: imnida); 중앙 (pronunţie: chung ang)

silabă + ㅇ -> se citeşte ㅇ(ng)
Exemplu: 중앙 (pronunţie: chung ang)

Când cuvântul se termină în -ㅅ, se citeşte -t
Când cuvântul se termină în -ㅌ, se citeşte -t
Când cuvântul se termină în -ㅊ, se citeşte -t
Când cuvântul se termină în -ㄷ, se citeşte -t
Când cuvântul se termină în -ㅈ, se citeşte -t

consoană + ㅎ -> consoana devine aspirată 
Exemplu: 않다 (scriere: anhda, pronunţie: an’da)

ㅅ (s) + ㅣ (i) se pronunţă şi
ㅅ (s) + ㅑ (ia) se pronunţă şia
ㅅ (s) + ㅕ (ieo/iö) se pronunţă şieo (şiö)
ㅅ (s) + ㅛ (io) se pronunţă şio
ㅅ (s) + ㅠ (iu) se pronunţă şiu

ㅈ/ㅊ(dj) +ㅣ (i) se pronunţă ci
ㅈ/ㅊ(dj) + ㅑ (ia) se pronunţă cia
ㅈ/ㅊ(dj) + ㅕ (ieo/iö) se pronunţă cieo (ciö)
ㅈ/ㅊ(dj) + ㅛ (io) se pronunţă cio 
ㅈ/ㅊ(dj) + ㅠ (iu) se pronunţă ciu
 
7. Cuvinte compuse de bază – terminaţia ca indicator al sensului 
Iată o listă de câteva cuvinte compuse pe care un străin aflat în Coreea de Sud are maxime şanse să le audă sau să le vadă scrise pe indicatoare, cărţi de vizită sau anunţuri în ziare. Am preferat să transcriu pronunţia cuvintelor în Noua Scriere Romanizată şi nu în româneşte pentru a evita confuziile legate de nume proprii, întrucât aşa le veţi găsi şi pe Internet sau în materialele turistice recente:

cuvânt + -도 (-do) => se referă la o provincie din peninsula coreeană
Exemplu: 경기도 (Gyeonggi-do, provincia în care se află capitala Seul); 경상북 도(Gyeongsangbuk-do, provincia în care se află vechiul oraş imperial, Gyeongju)

cuvânt + -구(-gu) => în adrese, se referă la un cartier / district (dintr-un oraş). Exemplu: 동구 (Dong-gu, districtul de nord din Daegu)

cuvânt + 동(-dong) => în adrese, se referă la o zonă mai mică decât un cartier. Exemplu: 인사동 (Insadong, zona galeriilor de artă şi a magazinelor de arte tradiţionale din centrul Seulului)

cuvânt + -로(-ro) => se referă la (un nume de) stradă
Exemplu: 을지로 (Eulji-ro, o stradă centrală din Seul)

cuvânt + -북(-buk) => se referă la partea de nord a unei zone (specificate)
Exemplu: 전라북도 (Jeollabuk-do, provincia Jeolla de Nord)

cuvânt + -남 (-nam) => se referă la partea de sud a unei zone (specificate)
Exemplu: 경상남도 (Gyeongsangnam-do, provincia Gyeongsang de Sud )

동- (dong-) + cuvânt => se referă la partea de est a unei zone
Exemplu: 동대구역 (Dongdaegu yeok, Gara de Est a oraşului Daegu)

서- (seo-) + cuvânt => se referă la partea de vest a unei zone
Exemplu: 서대문구(Seodaemun-gu, cartierul de vest al Seulului)

cuvânt + -궁(-gung) => se referă la numele unui palat (reşedinţă regală)
Exemplu: 창덕궁(Changdeokgung, cel mai frumos palat din Seul)

cuvânt + -사(-sa) => se referă la numele unui templu budist
Exemplu: 해인사 (Haein-sa, un cunoscut templu în munţii Gaya)

cuvânt + -산(-san) => se referă la numele unui munte
Exemplu: 백두산 (Paekdu-san, muntele sacru al Coreei, se află pe graniţa între Coreea de Nord şi China)

cuvânt + -강(-gang) => se referă la numele unui râu / fluviu
Exemplu: 한강 (Han-gang, fluviul care traversează Seulul)

cuvânt + -문(-mun) => se referă la o poartă / ieşire / uşă
Exemplu: 남대문 (Namdaemun, literal „Marea Poartă de Sud” – poartă istorică ce facea parte din zidul cetăţii Seul în timpul dinastiei Joseon; astăzi în restaurare)

cuvânt + -방(-pang) => se referă la un local specializat (tradus literal, înseamnă „cameră” sau „cutie”)
Exemplu: 노래방 (noraebang, local de karaoke); PC방(pishibang, Internet café)

cuvânt + -씨 (-ssi) => titulatură adaugată numelui (nume+prenume sau doar prenumelui) unei persoane sau unui substantiv propriu (în special nume de oraşe mari), pentru a semnala respectul şi familiaritatea, cât și apropierea în statut social – folosit în special între prieteni
Exemplu: 창미히씨 (Jang Mi-Hee-ssi sau Mi-Hee-si :)
광주시 (Gwangju si, cel mai mare oraş din provincia Jeollanam-do)
 
8. Diferenţe de registru: formal, politicos, informal

Gramatica limbii coreene este fundamental influenţată de statutul participanţilor la actul de comunicare, iar partea de vorbire care reflectă cel mai fidel aceste distincţii este verbul. În forma lor de dicţionar, toate verbele limbii coreene primesc la radical terminaţia -다 (-da), însă aceasta cade imediat ce verbul este plasat într-un context sintactic, iar în locul ei se adaugă terminaţii specifice fiecărui registru.
Limitând explicaţiile la un minim, în limba coreeană se pot distinge trei niveluri de adresare: formal (către superiori în vârstă, statut social / profesional),politicos (către străini sau colegilor de vârstă şi rang egal la locul de muncă) şiinformal (către prieteni şi persoane foarte apropiate).
În media (radio şi TV), prezentatorii şi crainicii folosesc cel mai adesea stilul formal în adresarea către public.

Am folosit trei verbe, 감사하다 (gamsahada, a mulţumi), 가다 (gada, a pleca) şi 있다 (itda, a exista sau a avea) pentru a ilustra diferenţele de registru:

Nivelul formal este marcat prin terminaţiile –다 (-da) la afirmativ sau negativ şi-까 (-kka) la interogativ. Exemple: 감사합니다, 갑니다, 있습니까?

Nivelul politicos este marcat prin terminaţia -요 (-yo) la afirmativ, negativ şi interogativ. Exemple: 고마워요, 가요, 있어요

Nivelul informal este marcat prin terminaţiile -어 (-eo) sau 아 (-a) la afirmativ, negativ şi interogativ. Exemple: 코맙소 / 고마어, 가, 있어

Există şi un al patrulea nivel, folosit în cazul adresării către copii sau ca tentă peiorativă, situaţie în care terminaţiile sunt influeţate atât de intenţia vorbitorului cât şi de structura verbelor.
 
9. Exemple de scriere şi pronunţie – vocabular de bază

안녕하세요 Annyeong hasseyo. (Ro: Aniong haseio) = Bună ziua.
안녕 Annyeong! (Ro: Aniong!) = Bună / Salut / Pa!
제 이름은 … 입니다. Je ireumeun … imnida. (Ro: Ce irîmîn … imnida) =
Numele meu este … .
저는 루마니아 에서 왔어요. Jeoneun Rumania eseo wassoyo. (Ro: Cionîn Rumania eso uasoio) = Eu sunt din Romania.
좋아요 Jo-ayo. (Ro: Cio-aio.) = (Eu) Sunt bine.
친구 chingu (Ro: cingu) = prieten
여기 / 거기 yeogi / keogi (Ro: ioghi / coghi) = aici / acolo
네 / 아니요 ne / anniyo (Ro: idem) = da / nu
감사합 니다 Gamsa hamnida. (Ro: idem) = Mulţumesc. (formal)
주세요 Juseyo (Ro: giuseio) = Vă rog (formal)
미안 합니다 Mian hamnida. (Ro: idem) = Îmi cer scuze. (formal)
예쁘다 yeppeuda (Ro: iepîda) = drăguţ (cu sensul de ‚frumos’)
학교 hakgyo (Ro: hachio) = şcoală
학생 haksaeng (Ro: hacseng) = student, elev
꽃 kkot (Ro: cot’ – t aspirat) = floare
물 mul (Ro: idem) = apă
밥 bap (Ro: idem) = orez gătit (sau porţie de mâncare)
등산 deungsan (Ro: tîngsan) = urcat pe munte (activitate)

• Alfabetul chinez a fost cunoscut in Coreea de peste 2000 de ani si utilizat pe scara larga in anii ocupatiei chineze din partea de nord a peninsulei, intre 108 i. Hr. si 313 d. Hr. In secolul 5 coreenii incepusera sa scrie in chineza clasica – cele mai vechi documente care atesta acest fapt datand din anul 414 d.Hr. Ceva mai tarziu au aparut 3 sisteme distincte, care transpuneau limbajul coreean in alfabet chinezesc: Hyangchal (utiliza caracterele chinezesti pentru a reprezenta toate sunetele limbii coreene, si era folosit in general pentru scrierile literare), Gukyeol si Idu (care folosea o combinatie de caractere chinezesti si simboluri speciale ce indicau terminatiile verbale, sufixele si marcajele de intonatie). Coreenii au imprumutat un numar mare de cuvinte chinezesti, au dat semnificatii si intonatii noi unora din semnele alfabetului chinez si au inventat 150 de semne, in majoritate folosite pentru nume proprii.
• Alfabetul coreean propriu-zis a fost inventat si promulgat in 1446, in timpul domniei regelui Sejong (1418-1450), cel de-al patrulea monarh al dinastiei Joseon. Noul sistem de notatie a fost denumit initial Hunmin jeongeum, (“Sunetele corecte pentru instruirea poporului”, in traducere aproximativa), capatand apoi denumiri alternative precum Eonmeun (“scrierea vulgara”) sau Gukmeun (“scrierea nationala”). Numele actual al alfabetului, Hangul, a fost dat de catre lingvistul coreean Ju Si-gyeong (1876-1914), si poate fi tradus fie ca “scrierea mareata”, fie ca “scrierea coreeana”.
• Respectat pentru atitudinea sa intelegatoare fata de problemele oamenilor de rand, regele Sejong a fost si un auto-didact pasionat, care isi petrecea timpul liber citind sau meditand, un conducator iubit care punea bunastarea poporului in centrul politicilor curtii regale. Tot el a infiintat la palat Jiphyeonjeon-ul, un veritabil institut de cercetare unde savanti renumiti din toate domeniile academice veneau pentru discutii aprinse ori pentru a-si publica lucrarile. Scrierea chineza, folosita de nobilime si mintile luminate ale tarii, nu putea exprima integral si cu acuratete cuvintele coreene si intelesurile lor, iar oamenii de rand, care nu cunosteau ideogramele chinezesti complexe nu puteau sa comunice cu autoritatile statului decat sub forma orala. Regele Sejong a vrut sa puna capat acestei situatii prin crearea unui alfabet simplu, usor de invatat si de folosit de catre toti locuitorii peninsulei. Astfel a aparut Hunmin jeongeum, scrierea menita sa imbunatateasca viata coreenilor, o veritabila declaratie de independenta culturala.
• Initial alfabetul coreean continea 28 de litere (jamo), din care au ramas in uz doar 24: 14 consoane (ja-eum) si 10 vocale (mo-eum). Forma consoanelor g/k, n, s, m si ng s-a inspirat din forma pe care o au organele vorbirii atunci cand pronunta sunetele respective, celelalte consoane fiind create prin adaugarea unor linii suplimentare la aceste forme de baza. Forma vocalelor tinea seama de trei elemente: omul (reprezentat ca o linie verticala), pamantul (o linie orizontala) si cerul (reprezentat initial printr-un punct, care mai apoi a devenit o linie scurta). Scrierea in Hangul se facea in mod traditional de la dreapta la stanga, de jos in sus, pe coloane verticale organizate in blocuri de silabe (similar sistemului chinezesc), dar incepand din anii ’80 s-a trecut la scrierea pe orizontala, de la stanga la dreapta. Un bloc de silabe contine o consoana initiala (choseong), o vocala mediana (jungseong) si o consoana finala (jongseong).